Legea culturii

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 413

  din  27.05.1999

Legea culturii

Publicat: 05.08.1999 în Monitorul Oficial Nr. 083

MODIFICAT LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi obiectivele prezentei legi

(1) Obiectul prezentei legi îl constituie cadrul cultural şi totalitatea domeniilor de activitate culturală.

(2  Obiectivele prezentei legi sînt:

a) asigurarea  şi protecţia dreptului constituţional al  cetăţenilor Republicii Moldova la activitate culturală;

b) stabilirea principiilor  de  bază  ale  politicii  culturale  a statului  şi  a  normelor  juridice,  în  baza  cărora  este  asigurată dezvoltarea liberă a culturii.

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni:

cultură - totalitatea  modelelor de gîndire, simţire şi acţiune  din sferele  materială  şi spirituală ale societăţii şi produsul valoric  al acestora;

activitate culturală  - activitatea de creare, păstrare, recuperare, protejare, difuzare şi utilizare a bunurilor şi valorilor culturale;

valoare culturală  -  rezultat  al activităţii creatoare,  care  are putere de semnificaţie într-un anumit spaţiu sociocultural;

bun cultural - produs al activităţii culturale a cărui valoare poate avea un preţ exprimat monetar;

patrimoniu cultural - totalitatea valorilor şi bunurilor culturale;

cadru cultural  - totalitatea entităţilor culturale (organizaţii  şi instituţii,  persoane,  bunuri şi valori) ce formează mediul în care  se dezvoltă cultura;

organizaţii de  cultură  - uniuni de creaţie,  bresle  (corporaţii), asociaţii,  inclusiv obşteşti, organizaţii, instituţii şi  întreprinderi ce desfăşoară o activitate culturală;

om de creaţie  -  persoană care creează valori culturale,  interpretează opere de artă;

lucrător din  cultură  -  persoană aflată în relaţii de muncă  cu  o organizaţie de cultură;

identitate culturală  -  sistem  de valori culturale  care  formează particularităţile unei comunităţi etnosociale.

Articolul 3. Domeniul de aplicare a prezentei legi

Prezenta lege  reglementează  activitatea culturală  în  următoarele domenii:

a) literatură,   teatru,   muzică, arte   plastice,   arhitectură, cinematografie, radiodifuziune şi televiziune, artă fotografică, design, circ şi alte domenii de creaţie;

b) artă populară, meşteşuguri  artistice  (artizanat),  activitate artistică de amatori;

c) protecţie şi valorificare a patrimoniului cultural;

d) muzee, arhive şi biblioteci;

e) editare de carte, alte domenii ce ţin de publicarea, difuzarea şi utilizarea cărţii;

f) educaţie estetică şi artistică;

g)cercetare  ştiinţifică,  management  al  culturii,  organizare  a procesului de creaţie;

h) pregătire a cadrelor în domeniul culturii;

i) schimburi culturale internaţionale;

j) turism cultural;

k) alte domenii ale activităţii culturale.

Capitolul II

OBLIGAŢIILE STATULUI ÎN DOMENIUL CULTURII

Articolul 4. Politica de stat în domeniul culturii

Statul stabileşte  priorităţile  activităţii  culturale  şi  asigură cadrul juridic al acesteia.

Articolul 5. Autoritatea publică centrală în domeniul culturii

(1) Autoritatea  publică  centrală de specialitate care  coordonează activitatea culturală în stat este ministerul de profil.

(2) Structura,  statutul şi regulamentul ministerului de profil sînt aprobate de Guvern.

Articolul 6. Programele de stat privind protecţia şi dezvoltarea culturii

Guvernul elaborează  şi finanţează, în modul stabilit, programele de stat  privind  protecţia  şi  dezvoltarea culturii  în  conformitate  cu politica  culturală   a  statului,   stabileşte   direcţiile,   formele şi modalităţile lor de aplicare.

Articolul 7. Obligaţiile statului privind protecţia proprietăţii intelectuale

Statul protejează  drepturile  oamenilor de creaţie  la  proprietate intelectuală,  interesele  lor patrimoniale şi nepatrimoniale legate  de activitatea de creaţie.

Articolul 8. Asigurarea accesului liber la activitate culturală, la valori şi bunuri culturale

(1) Statul asigură  accesul liber la activitate culturală, la valori şi bunuri culturale.

(2) În acest scop, statul:

a) asigură finanţarea,  de  la buget, şi dezvoltarea bazei  tehnico-materiale a instituţiilor de cultură de interes naţional;

b)stimulează  crearea  şi  activitatea  organizaţiilor  de  cultură statale şi nestatale, inclusiv ale celor particulare;

c) creează condiţii    adecvate pentru   educaţia   estetică şi învăţămîntul artistic.

Articolul 9. Demonopolizarea în domeniul culturii

(1) Orice acţiune  de  monopolizare  a  activităţii  culturale  este interzisă.

(2) Statul susţine şi  stimulează  organizaţiile  alternative de cultură.

Articolul 10. Obligaţiile statului faţă de tineretul de creaţie

Statul protejează tinerele talente, tineretul de creaţie.

Capitolul III

DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE ÎN DOMENIUL CULTURII

Articolul 11. Dreptul la activitate culturală

(1) Activitatea culturală  constituie  un  drept  inalienabil al fiecăruia,  indiferent  de apartenenţă naţională şi origine socială,  de limbă,  sex,  convingeri  politice,  religioase şi de  altă  natură,   de domiciliu, situaţie materială, studii, profesie şi de alte circumstanţe.

(2) Drepturile   omului  în  domeniul  activităţii  culturale sînt prioritare şi nu pot fi limitate de către stat sau organismele nestatale.

Articolul 12. Dreptul la activitate de creaţie

(1) Orice persoană  particulară are dreptul la activitate de creaţie în funcţie de propriile interese şi capacităţi.

(2) Dreptul la  activitate de creaţie poate fi realizat atît pe baze profesionale, cît şi neprofesionale.

(3) Omul de creaţie profesionist şi cel neprofesionist sînt egali în ceea  ce  priveşte  dreptul de autor şi drepturile  conexe,  dreptul  la proprietate  intelectuală,  dreptul  de a dispune liber   de   rezultatele muncii sale, dreptul la asistenţă din partea statului.

Articolul 13. Dreptul la identitate culturală

Orice persoană  are  dreptul  la  protecţie din  partea  statului  a identităţii sale culturale.

Articolul 14. Dreptul la proprietate

(1) Proprietatea  intelectuală  a omului de creaţie  este  protejată prin lege.

(2) Orice persoană juridică sau fizică are dreptul la proprietate în domeniul  culturii. Această proprietate vizează obiectele şi obiectivele culturale,  colecţiile,  edificiile  de  importanţă  istorico-culturală, organizaţiile de cultură.

(3) Folosirea  şi dispunerea proprietăţii în domeniul culturii  sînt reglementate de legislaţie.

Articolul 15. Dreptul la crearea organizaţiilor de cultură

Cetăţenii Republicii  Moldova  beneficiază  de  dreptul  de  a  crea organizaţii de cultură în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 16. Dreptul la activitate culturală în străinătate şi la exportul de valori şi bunuri culturale

Cetăţenii Republicii  Moldova beneficiază de dreptul de a  desfăşura activităţi culturale şi de a crea organizaţii de cultură în străinătate, de  a  exporta  valori  şi bunuri  culturale,   în  scopul   expunerii sau comercializării  acestora,  în modul stabilit de  legislaţia  Republicii Moldova şi a statelor respective.

Capitolul IV

PATRIMONIUL CULTURAL NAŢIONAL AL REPUBLICII MOLDOVA

Articolul 17. Patrimoniul cultural naţional

(1) Patrimoniul  cultural naţional este stabilit de Guvern de  comun acord  cu Parlamentul şi are un regim special de păstrare, conservare şi folosire în corespundere cu legislaţia.

(2) Împuternicirile  privind întreţinerea, utilizarea şi  amplasarea obiectelor  şi  obiectivelor  cu o valoare deosebită  ale  patrimoniului cultural  naţional  sînt stabilite, la propunerea Guvernului, de  către Parlament, în  baza  avizelor  comisiilor  independente  de experţi, ţinîndu-se  cont  de  interesele  integrităţii  colecţiilor  constituite istoriceşte,  condiţiile  lor de păstrare şi posibilităţile de acces  la ele.

(3) Integritatea fondurilor  din  muzee,  arhive,  biblioteci şi cinemateci,  a  colecţiilor  fotografice şi a  altor  fonduri  similare, păstrarea, funcţionarea şi dezvoltarea lor sînt asigurate de către stat.

(4) Privatizarea   obiectelor şi  obiectivelor   care   alcătuiesc patrimoniul cultural naţional este interzisă.

Capitolul V

STATUL ŞI OAMENII DE CREAŢIE

Articolul 18. Raporturile dintre stat şi oamenii de creaţie

Statul:

a) recunoaşte  rolul deosebit al oamenilor de creaţie în activitatea culturală, garantează drepturile lor economice şi sociale;

b) garantează  libertatea  de  expresie  a  oamenilor  de  creaţie, stimulînd multilateral activitatea acestora;
 
c) apără interesele  patrimoniale şi nepatrimoniale ale oamenilor de creaţie în ţară şi peste hotare;

d) asigură oamenilor   de   creaţie condiţiile   necesare   pentru activitate, contribuind la crearea unor noi locuri de muncă;

e) susţine crearea şi  activitatea  organizaţiilor  oamenilor de creaţie, precum  şi  ale  federaţiilor  acestora,  ale  filialelor  şi  secţiilor comunităţilor internaţionale ale oamenilor de creaţie;

f) acordă organizaţiilor  oamenilor  de creaţie posibilitatea  de  a participa  la  elaborarea  politicii culturale,  asigură  pregătirea  şi perfecţionarea profesională a oamenilor de creaţie;

g) asigură protecţia  socială a oamenilor de creaţie, perfecţionează sistemul de protecţie socială a acestora;

h) sprijină oamenii  de  creaţie, indiferent de apartenenţa  lor  la vreo organizaţie de creaţie.

Capitolul VI

ORGANIZAREA ŞI REGLEMENTAREA ECONOMICĂ A CULTURII

Articolul 19. Modul de creare, reorganizare şi lichidare a organizaţiilor de cultură

(1) În Republica  Moldova pot fi create şi pot activa organizaţii de cultură  bazate  pe  proprietatea de stat, municipală,  a  asociaţiilor, inclusiv  obşteşti, şi uniunilor de creaţie,  organizaţiilor   religioase, organizaţiilor internaţionale, statelor străine, persoanelor juridice şi fizice,  inclusiv  a  cetăţenilor străini,precum şi bazate  pe  formele mixte de proprietate.

(2) Organizaţiile de cultură pot fi create de către:

    a) autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate;

    b) autorităţile administraţiei publice locale;

    c) alte persoane juridice;

    d) persoanele fizice, indiferent de cetăţenie.

(3) Organizaţiile  de  cultură  create  conform  prezentei  legi  se înregistrează în corespundere cu legislaţia.

(4) Modul de  reorganizare şi lichidare a organizaţiilor de  cultură este stabilit de statutele acestora şi de legislaţie.

(5) Patrimoniul  organizaţiei  de  cultură statale  sau  municipale, reorganizate ori lichidate, este remis succesorului ei de drept.

(6) Statul beneficiază  de dreptul preferenţial asupra patrimoniului organizaţiei lichidate.

Articolul 20. Drepturile şi obligaţiile fondatorului (fondatorilor) organizaţiei de cultură

(1) Relaţiile  dintre fondator (fondatori) şi organizaţia de cultură sînt  reglementate de legislaţie, precum şi de contractul încheiat între ei,  în care sînt stipulate obligaţiile părţilor şi modul de folosire  a patrimoniului şi  de  finanţare  a  organizaţiei  de  către  fondator (fondatori).

(2) Fondatorul   (fondatorii) organizaţiei  de  cultură  cu   scop nelucrativ îşi asumă obligaţiile asigurării financiare a acesteia.

Articolul 21. Finanţarea culturii

(1) Finanţarea  de  către  stat a culturii garantează  protecţia  şi dezvoltarea acesteia.

(2) Alocaţiile  de  la buget, destinate finanţării culturii, pot  fi suplimentate  cu  mijloace  speciale obţinute în conformitate cu  legislaţia. Aceste mijloace se formează din defalcările,   stabilite   prin lege, de la persoane  juridice  şi  fizice, indiferent  de cetăţenie, din donaţii, precum şi din veniturile obţinute de la loterii, licitaţii, expoziţii şi alte acţiuni similare.

(3) Obţinerea  mijloacelor speciale nu atrage  după sine  reducerea  alocaţiilor  de la buget prevăzute  pentru  dezvoltarea culturii.

[Art.21 al.(2)-(3) modificate prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]

(2) Alocaţiile  de  la buget, destinate finanţării culturii, pot  fi suplimentate  cu  mijloace  din fonduri  extrabugetare,  constituite  în conformitate  cu  legislaţia. Acumulările în aceste fonduri se  fac  din defalcările,  stabilite  prin lege, de la persoane juridice  şi  fizice, indiferent  de cetăţenie, din donaţii, precum şi din veniturile obţinute de la loterii, licitaţii, expoziţii şi alte acţiuni similare.

(3) Obţinerea  mijloacelor din fonduri extrabugetare nu atrage  după sine  reducerea  alocaţiilor  de la buget prevăzute  pentru  dezvoltarea culturii.

(4) Persoanele  juridice  şi  fizice, indiferent  de  cetăţenie,  au  dreptul  să  creeze,  în  conformitate  cu  legislaţia,  fonduri  pentru  finanţarea culturii.

Articolul 22. Resursele financiare ale organizaţiei de cultură

(1) Organizaţia  de cultură îşi acoperă cheltuielile din  mijloacele fondatorului  (fondatorilor),  din  veniturile  provenite  din  propria activitate,  precum   şi  din  alte  mijloace   şi  încasări,   permise  de legislaţie.

(2) Activitatea organizaţiilor de cultură statale şi municipale este finanţată  de către fondatori, în conformitate cu actele de constituire, într-un volum adecvat pentru fiecare gen de activitate
  culturală.

(3) Dreptul organizaţiei  de cultură de a primi ajutoare şi  donaţii de  la  persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate,  de  la fundaţii şi organizaţii internaţionale nu poate fi limitat.

(4) Utilizarea  mijloacelor financiare se efectuează în conformitate cu  statutul  organizaţiei  de  cultură  şi  cu  legislaţia.  Mijloacele neutilizate  în anul financiar expirat se utilizează, în  conformitate cu legislaţia, pentru finalizarea proiectelor culturale în anul următor.

Articolul 23. Politica de investiţii în domeniul culturii

(1) Statul alocă  investiţiile  capitale  destinate  consolidării  şi dezvoltării bazei  tehnico-materiale a culturii.

(2) Atragerea  şi repartizarea investiţiilor capitale la  obiectivele culturale se efectuează în conformitate cu legislaţia.

Articolul 24. Asigurarea tehnico-materială a culturii

(1) Statul asigură baza tehnico-materială necesară pentru realizarea  programelor  de dezvoltare a culturii, de construcţie şi  reconstrucţie a obiectivelor culturale.

(2) Statul elaborează  şi promovează politica  tehnico-ştiinţifică ce  asigură  implementarea  de  noi  tehnici  şi  tehnologii  în  activitatea  organizaţiilor  de  cultură, stimulează, prin  facilităţi   fiscale,  prin credite  şi prin alte mijloace, participarea organizaţiilor nestatale la crearea de noi tehnici şi tehnologii pentru cultură.

(3) Autorităţile  administraţiei publice centrale de specialitate şi locale  acordă organizaţiilor de cultură din subordine ajutorul  necesar pentru întreţinerea şi dezvoltarea bazei lor tehnico-materiale.

(4) Autorităţile  administraţiei  publice locale pun  la  dispoziţia oamenilor de  creaţie  şi  colectivelor  de  creaţie  încăperi  pentru  studiouri,  ateliere,  precum şi alte spaţii necesare  pentru   activităţi culturale, stabilind facilităţi şi reduceri de plată, în conformitate cu actele normative.

Articolul 25. Activitatea economică externă a organizaţiilor de cultură

(1) Organizaţiile   de cultură  desfăşoară  activităţi   economice externe,   inclusiv de  comerţ  specializat:  organizează licitaţii, comercializează   opere  de  artă,   lucrări  de  artizanat,   obiecte de anticariat etc. în condiţiile stabilite de legislaţie.

(2) Organizaţiile  de cultură pot beneficia de credite ale  băncilor din ţară şi din străinătate în modul stabilit de legislaţie.

(3) Valorile culturale din muzeele, galeriile de artă, bibliotecile, arhivele de stat şi municipale şi din alte instituţii statale de cultură nu pot fi utilizate în calitate de garanţie sau gaj.

Articolul 26. Politica preţurilor în domeniul culturii

(1) Preţurile  (tarifele)  la  serviciile prestate şi  la  producţia organizaţiilor  de  cultură,  inclusiv  la  bilete,  sînt  stabilite  în conformitate cu legislaţia.

(2) Laprestarea  serviciilor  cu  plată  organizaţiile  de  cultură acordă  facilităţi copiilor de vîrstă preşcolară, elevilor, studenţilor, invalizilor,  militarilor  în  termen,   precum   şi  altor   categorii  de persoane, în conformitate cu actele normative.

Articolul 27. Relaţiile dintre organizaţiile de cultură şi alte persoane juridice şi fizice

(1) Organizaţiile  de cultură deţin dreptul exclusiv dea-şi  utiliza simbolurile  în  scopuri  publicitare, precum şi de a permite  utilizarea acestora de către persoane juridice şi fizice, pe bază de contract.

(2) Persoanele  juridice şi fizice practică activităţi turistice  şi organizează  excursii  la obiectivele culturale de importanţă  deosebită numai  pe  bază  de contract cu autorităţile  administraţiei   publice  în domeniul culturii şi cu organizaţiile de cultură.

(3) Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, situate pe  teritorii  cu  valoare  istorică şi în zonele  cu monumente  ocrotite  de stat,  fac  defalcări, în conformitate cu legislaţia, pe conturi speciale de stat pentru  evidenţa,  întreţinerea,  utilizarea,  restaurarea  şi protejarea  monumentelor.  Mărimea defalcărilor este  stabilită de  către autorităţile   administraţiei   publice   centrale de  specialitate,în subordinea cărora se află monumentele respective, teritoriile sau zonele.

(4) Transmiterea  edificiilor  în  care  se  află  organizaţiile  de  cultură  altor  întreprinderi, instituţii, organizaţii  (inclusiv  celor  religioase)    se   efectuează  conform   legislaţiei, asigurîndu-se organizaţiilor de cultură condiţii echivalente de funcţionare.

(5) Înstrăinarea  şi  transmiterea  edificiilor,  construcţiilor  şi terenurilor  aferente  care  aparţin instituţiilor de  cultură  în  alte scopuri  decît activitatea culturală se interzice.

Articolul 28. Responsabilitatea pentru încălcarea prezentei legi

Responsabilitatea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi este stabilită de legislaţia administrativă, civilă şi penală.

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 29

Guvernul, în  termen  de 3 luni, va aduce actele sale  normative  în conformitate cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                  
  Dumitru DIACOV

Chişinău, 27 mai 1999.

Nr. 413-XIV.